Spagna 2016: Trà l'odiu è u timore

396

Quelli chì anu oghji quarant’anni o cinquant’anni sò nati quandu à u dittatore li restava uni pochi d’anni da campà, è sò sempre cresciuti in mezu à l’odiu. I so genitori temevanu i fantasmi di u passatu, è odiavanu di pruteggiri. Fà a pulitica, dunque, cunsisteva à parlà cun rabbia di u passatu : a guerra, i gattivi, i boni... In l'anni XNUMX, micca tutti odiavanu listessa cosa, perchè ognunu avia fantasmi diffirenti, ma l'odiu era sempre. generale. U vechju prublema di e duie Spagne era assai viva in u paese.

P1100218

Ma si girò fora chì i genitori di quelli figlioli, chì eranu figlioli di l'odiu perchè sò nati durante una guerra civile, sò quelli chì anu finitu. Custruìu un paese megliu per i so figlioli, chì eranu sempre zitelli tandu, in quale invece di ripudià l’altru, amparanu à pensà chì, à u più, l’avversu era sbagliatu. Anu insignatu à i so figlioli à esse pirdunati è toleranti di e diffarenze. I genitori di quellu tempu anu avutu particularmente difficiuli di trasmette questi valori, perchè anu instillatu in elli u cuntrariu. Quella generazione, chì hà avà settanta, ottanta, novanta anni, si merita assai rispettu. I so figlioli sò diventati adulti in una terra induve i genitori avianu a paura è avianu crisciutu à mezu à un incubo, ma sò stati spinti à campà cun cunfidenza è à custruisce tranquillamente un futuru megliu.

È i so figlioli li stavanu à sente. Anu maturatu in un paese ch’ellu avanzava chjaramente : più apertu, menu fundamentalista è assai megliu à campà. L'odiu è a paura sò stati accurtulati, alluntanati in slums faciuli di gestisce : quattru graffiti malfatti, muri o pavimenti sfigurati cù messagi arrabbiati chì nimu hà pigliatu in contu. Hè tuttu ciò chì restava di a guerra:

Graffiti-Chiesa-Siviglia-Franco2a-foto-53

 

L'anni passanu, i graffiti diventanu sempre più scarsi, è di colpu, i zitelli di l'anni settanta si accorsenu ch'elli eranu adulti : una trentina d'anni dopu avè principiatu u so viaghju, avianu un bonu paese in manu, è vene u tempu di piglià. i redini.

Era 2006.

Dieci anni dopu, avà, i regni l’aspettanu sempre, o piuttostu sò passati. I so parenti, quelli chì sò vinuti da l'odiu, si morenu, è elli, chì duveranu ripiglià a torcia, vedenu cumu un presidente chì s'assumiglia à un vechju dice micca à tuttu dapoi mesi. Intantu, parechji di i so figlioli sò sbarcati di colpu per dì micca ancu cù i so coddi. L'atmosfera hè stata piena di risentimentu di novu.

Quì simu, di novu, incruciati trà l'odiu è a paura, ricevendu innò à diritta è à manca,  negativi completamente diversi ma praticamente indistinguibili. Finalmente vultemu à campà à mezu à i fantasmi. Quelli di cinquant'anni fà si chjamavanu "guerra", "cumunisimu", "fascismu", "licenza", "ETA". Quelli di avà sò chjamati "disoccupazione", "tagli", "IBEX", "Venezuela", "pigtails".

Chì ci hè accadutu ? Chì hè diventatu di u nostru paese, di a cunvivenza raghjone chì i nostri vechji custruiscenu ?

Ciò chì hè accadutu hè stata una crisa ecunomica brutale pè a quale ùn ci eramu micca preparatu : di fronte à a quale, piuttostu, eramu stati disarmati. Una crisa chì avia da vene, ma ch’ùn vuliamu micca prevede. È quand'ellu hè ghjuntu ci hà trovu à campà in bolle chì di colpu splodavanu lascenduci in l'aria, centu metri d'altezza è senza paracadute. In pocu tempu, milioni di citadini sò stati ghjittati in terra, di colpu : à a miseria, a miseria, à l’emigrazione. Millioni di sementi sò stati lanciati per dà nascita à una altra generazione di odiu.

Avemu digià quella nova generazione di odiu quì. Sò quelli chì sò avà, mettendu a paura in u corpu di i nostri anziani.

Hè logicu chì i ghjovani sò diventati cusì: anu parechje ragioni per esse indignati. Questa decennia maledetta chì avemu passatu ci hà sbulicatu tutti. È sò più vulnerabili. Ùn sò micca rispunsevuli ma vittimi, è anu, almenu, u curagiu di ribelli.

Semu tutti culpèvuli di a frattura suciale in quale avemu ghjuntu. I guverni ùn anu micca anticipatu: si cuntentavanu di statistiche chì offrevanu dati eccellenti di u PIB, ma cifre di disoccupazione mediocre. In u 2000, in u 2004, è ancu in u 2008, si rassignanu à avè un paese miraculosu chì, quantunque, avia un tassu di disoccupazione chì triplicava ciò chì ci currispondeva. Quella contraddizione flagrante duvia esse bastata à fà capisce ch’elli facianu assai male : un paese cù quindici milioni di cuntributori ùn pò campà à mezu à una bolla di ricchezza è mantene dui milioni di disoccupati. Ma in quelli anni nè i guverni nè i citadini ùn vulianu vede. Nimu hà vulsutu sapè chì, se certe cose ùn aghjunghjenu micca quandu tuttu andava cusì bè, significava chì finiscinu per andà terribilmente sbagliatu appena e cose andavanu un pocu male.

À ghjunghje in u 2007 è u 2008 hè vinutu l'inevitabbile, a caduta. È in u 2009 è in u 2010 a dura realità hà risuscitatu quellu odiu chì hè tantu nostru, chì era dorme ma micca stintu. Davanti à u precipiziu ind’è ch’eramu cascati, tutti circhemu i culpevuli per scunassici.. Hè umanu. Fighjemu in daretu à a vechja Spagna di e duie Spagne : turnemu à odià è culpisce l’altri.

Avemu vultatu à culpisce l'altri, è à odià

 

In Catalogna anu trovu un culpevule, chjamatu Spagna, è certi u odiavanu. A diritta hà trovu un culpevule, chì si chjamava José Luis, è l'anu odiatu. Anni dopu cuntinueghjanu à campà di l'ingudu di quellu odiu, trasfurmatu in paura. Avà u chjamanu "Pablo", è trasforma a paura di l'anziani in votu. A manca hà ancu trovu u so culpevule è i so feticci. li chjamavanu cuts, capitalismu, neoliberalismu, banca, IBEX,... per riassume in una sola parolla: Rajoy. E cuntinueghjanu quì, rinfurzendu u so odiu è cercanu novi ogetti citadinu quelli à odià per quandu Marianu hè andatu. Chì sarà prestu.

Ma digià prima, in u 2011, a tensione era insupportable, è e strade piene di persone indignate. Fortunatamente, quella indignazione hà trovu canali è hà finitu per entra in u Cungressu in u 2015. Sta volta avemu fattu e cose megliu, avemu da ammette. A rabbia cuntenuta ùn hè micca sbuchjata in u Parlamentu, cum'è una volta, alleata cù a forza bruta, cù un cappellu tricornu è una pistola in manu, ma cù dreadlocks, basgià l'amichi è allatta i zitelli. Hè intrutu cù tutta a legittimità è cù tuttu u dirittu, senza cummette a vilianza di furzà e porte.

Succede, però, chì a legittimità hè necessaria ma micca abbastanza. In questa Spagna di l'anni 2010, avemu cessatu di vede a persona sbagliata in u vicinu. Riturnemu à proclamà ciò chì u spagnolu gridava sempre : chì u vicinu hè un tippu chì vale a pena odià è disprezzatu. L'odiu hà inundatu tuttu, cù u stilu più vicinu pussibule, ùn importa quanti mezi impronunciabili sò oghji usati per i nostri antenati: twitter, facebook, fori, whatsapp. U vechju odiu hà sbulicatu a robba nova per creà una generazione arrabbiata è senza speranza chì deve identificà e facce di i culpiti. Ma à quelli chì anu una certa sperienza, tuttu questu ùn hè micca ingannatu: Questu ùn hè micca u cambiamentu, questu hè l'affari cum'è di solitu. Issi ziteddi oghje sò i nostri missiavi reincarnati: a stessa faccia, a stessa rabbia, a stessa amarezza ceca.

Quantu anni sò i ghjovani: quantu hè caru è prevedibile!

Occupanu digià un postu in u Parlamentu è in a sucetà. Ma praticamenti nunda hà cambiatu in centu anni: appena a robba in quale l'odiu hè vistutu, mai u so fundamentu. I bisnietti sò cloni di i so bisnonni.

Fortunatamente, micca tuttu hè cusì. Inseme cù l'odiu vive a speranza è u desideriu sinceru di migliurà. Inseme à u risentimentu, ci hè un desideriu di custruisce. Semu più cultivati ​​è simu più preparati chè in u passatu. U prublema hè chì, per avà, u male affuca u bonu. In quelli chì simu. Qualchidunu proclamanu chì "Sò u cambiamentu", è crèdenu chì sta proclamazione hè demucratica. Ma u cambiamentu o simu tutti o ùn serà micca. Ùn pudete micca cambià turnendu a spalle à una parte di a sucetà. È a verità hè chì a mità di Spagna odia u Partitu Pupulare, ma l'altra mità hè spavintata di Podemos, cusì i dui ùn sò micca capaci di guidà qualcosa chì ci serve à tutti.

A mità di Spagna odia u Partitu Pupulare, ma l'altra mità hè terrorizzata da Podemos, cusì ùn sò micca capaci di guidà qualcosa chì travaglia per tutti noi.

U travagliu di i genitori di transizione, oghji missiavi, oghji guasi morti (alcuni definitivamente morti) hè cascatu. Riturnemu à e duie Spagne, cù una spaventata à morte, l'altra piena d'odiu, è tramindui assignendu à u cuntrariu u rolu di u culpevule. Cusì, per parechji, quellu chì custruisce ponti hè un traditore cowardly à i so principii, è quellu chì li dinamita hè un cummattimentu coherente per i soli ideali veri.

Certi bevi da l'odiu. Altri di paura:

 

bbb

 

ccc

 

 

Ci hà da piglià u tempu per suture ferite finu à chì l'intolleranza diminuisce di novu. L'anni di crisa, l'inghjustizie, a brutale miseria è inuguaglianza chì ci circonda, anu intarratu i nostri cori in calce viva è poi l'hanu eshumatu per espunà in u mezu di u Cungressu. È ancu s'ellu ognunu crede chì u culpevule hè l'altru, U culpevule hè una sucità sana chì in l'anni 90 è 2000 ùn sapia micca aduttà e riformi necessarii per chì, quandu e cose andavanu male, avemu da esse preparatu. Nisuna misura currettiva hè stata aduttata. Nisun cambiamentu prufondu chì ci hà da migliurà fora di a superficia. "Avemu digià abbastanza bè", ci pareva di pensà. Ùn ci tocca à nunda, ùn ci sguassate à nimu, chì nimu ùn monte una manifestazione contr'à noi per l'attaccu à i so privileghji, lascemu chjappà... Nè in u tarrituriale, nè in l'ecunumia, nè in l'aspettu suciale sò state e riforme. chì tutti l'esperti ricumandenu, è chì averia preparatu per l'avvene. Ùn ci era micca ambizione o sensu di Statu. - Ch'elli s'invintassi - disse bisannò Unamuno. "Lasciate l'altri riformanu" Aznar è u primu Zapatero pruclamavanu à sè stessu, curesponsabile di e bolle è di e crescite fittizie. È postu ch'elli ùn anu micca fattu riforme quand'elli pudianu, Zapatero è Rajoy duveranu dopu aduttà tagli salvatichi, quandu era troppu tardu per qualsiasi altra cosa.

Staremu in sta situazione, o hè tempuranee ? Ùn sapemu ancu. U nostru avvene dipende, in gran parte, di ciò chì succede trà oghje è u 26 di ghjugnu : grandezza o miseria, egoismu o generosità di quelli chì decidenu per noi. Hè impurtante, è assai, s'ellu si opta infine per un guvernu d'armunia o di cunfrontu. Ùn hè micca listessu. Ùn serà micca listessu. È s'ellu ùn ci hè un guvernu, s'è no ghjunghje infine à u 26-J, i citadini anu da dì a so. Allora serà u nostru tempu. Hè diventatu necessariu ch'è no sbattemu in daretu à e duie Spagne chì si guardanu in u specchiu, si odianu, si temenu è anu bisognu. Solu s'è no facemu cusì, andemu da questu.

"l'armunia era pussibule", hè u mottu chì ci hà lasciatu l'era di Adolfo Suárez è Santiago Carrillo. Avà, dopu à sta decenna maledetta, avemu sguassatu tuttu è vultatu à u risentimentu, scurdendu chì u riflessu odiosa chì vedemu in l'ochji di l'altri ùn hè micca l'imaghjini di quale simu fighjemu, ma a nostra propria faccia disgustosa.

 

odiu faccia

 

 

37 anni fà, in scuperta è in a mità di a Settimana Santa, Adolfo Suárez hà avutu u curagiu di legalizà u Partitu Cumunista, affruntendu una storia sana di l'odiu per superà. Avà, ciò chì succede daretu à e scene è à mezu à a Settimana Santa in u 2016 marcarà u nostru avvene per sempre. Ci hè solu duie opzioni di guvernu: cuncordia o esclusione. O ghjunghjemu à un accordu largu trà e sfarente parti chì cedenu è travaglianu inseme, o optemu per u frontismu chì si impone contru à l’avversu.

I cunsiquenzi di sceglie una strada o l'altru seranu assai diffirenti.

 

U vostru parè

Ci sò qualchi normi per cummentà Se ùn sò micca rispettati, cunduceranu à l'espulsione immediata è permanente da u situ web.

EM ùn hè micca rispunsevule per l'opinioni di i so utilizatori.

Vulete susteneci ? Diventate un Patronu è uttene accessu esclusivu à i dashboards.

Segui
Notificà di
396 commenti
beste
Vini I più votati
Feedbacks Inline
Vede tutti i cumenti

Patronu mensu VIPPiù infurmazione
benefici esclusivi: accessu cumpletu: anteprima di i pannelli ore prima di a so publicazione publica, panel per generale: (ripartizione di seggi è voti per pruvince è partiti, mappa di u partitu vincitore per pruvince), electoPanel autònuma quindicinale esclusiva, sezione esclusiva per i Patroni in El Foro è electoPanel especial VIP esclusivu mensili.
3,5 € à u mese
U mudellu VIP trimestralePiù infurmazione
benefici esclusivi: accessu cumpletu: anteprima di i pannelli ore prima di a so publicazione aperta, panel per generale: (ripartizione di seggi è voti per pruvince è partiti, mappa di u partitu vincitore per pruvince), electoPanel autònuma quindicinale esclusiva, sezione esclusiva per i Patroni in El Foro è electoPanel especial VIP esclusivu mensili.
10,5 € per 3 mesi
Semester Pattern VIPPiù infurmazione
benefici esclusivi: Avanzate di i pannelli ore prima di a so publicazione aperta, panel per i generali: (spartizione di sedi è votu per pruvince è partiti, mappa di u partitu vincitore per pruvince), electoPanel autonomu bisettimanale esclusivu, sezione esclusiva per i Patroni in El Foro è esclusiva electoPanel VIP mensile speciale.
21 € per 6 mesi
Skipper annuale VIPPiù infurmazione
benefici esclusivi: accessu cumpletu: anteprima di i pannelli ore prima di a so publicazione aperta, panel per generale: (ripartizione di seggi è voti per pruvince è partiti, mappa di u partitu vincitore per pruvince), electoPanel autònuma quindicinale esclusiva, sezione esclusiva per i Patroni in El Foro è electoPanel especial VIP esclusivu mensili.
35 € per 1 annu

Cuntattateci


396
0
Ti piacerà i vostri penseri, per piacè cumentu.x
?>