10A: 25 de ani de la Acordul de Vinerea Mare

Acordul de Vinerea Mare, cunoscut și sub numele de Acordul de la Belfast sau Acordul de pace din Irlanda de Nord, a fost semnat în această zi în urmă cu 25 de ani, la 10 aprilie 1998 și a pus capăt a trei decenii de conflict armat în teritoriu, o ciocnire care a făcut peste 3.500 de morți și mii de răniți.

Conflictul din Irlanda de Nord datează de la divizarea Irlandei în 1921, când majoritatea protestantă din nord-estul insulei a decis să rămână parte a Regatului Unit, în timp ce majoritatea catolică din restul țării și-a câștigat independența ca Republica Irlanda. Această diviziune politică s-a tradus în tensiuni și violențe în nordul Irlandei, unde populația catolică (naționaliștii) și populația protestantă (unioniștii) trăiau în conflict și segregare.

În anii 1960, situația s-a înrăutățit, odată cu creșterea discriminării și violenței împotriva comunității catolice de către Grupuri paramilitare protestante, precum Ulster Volunteer Force (UVF) și Ulster Defence Force (UDF). Pe partea opusă, Grupuri paramilitare catolice, ca și Armata Republicană Irlandeză (IRA), a început o campanie de terorism și război de gherilă împotriva comunității protestante pentru a realiza unificarea Irlandei.

Conflictul s-a intensificat în anii 70-80, cu bombe, crime și ciocniri violente care au afectat populația civilă și au cauzat durere și suferință de ambele părți. Guvernele britanic și irlandez au încercat fără succes să rezolve conflictul prin negocieri și acorduri politice, în timp ce forțele de securitate britanice și-au intensificat prezența în Irlanda de Nord pentru a combate violența.

Cu toate acestea, în anii 1990, discuțiile de pace au început să prindă contur, iar Acordul de Vinerea Mare A fost rezultatul unor ani de negocieri intense și compromisuri dificil din partea tuturor părților implicate.

Acordul, care constă din peste 60 de pagini, stabilește o serie de măsuri pentru asigurarea păcii și stabilității în Irlanda de Nord. Acestea includ:

• crearea de un guvern autonom în Irlanda de Nord, cu puteri comune între partidele politice reprezentând comunităţile catolice şi protestante.
• Prevederea ca Irlanda de Nord să rămână parte a Regatului Unit, cu excepția cazului în care majoritatea cetățenilor din regiune votează în favoarea unificării cu Republica Irlanda.
• La demilitarizare din zonă, odată cu retragerea treptată a forțelor militare britanice și eliminarea punctelor de control de securitate și a punctelor de control rutier.
• Eliberarea prizonierilor politici, atât din IRA, cât și din grupurile paramilitare protestante, ca un gest de bunăvoință și reconciliere.
• crearea de o comisie independentă să investigheze cazurile de persoane dispărute în timpul conflictului și implementarea unui program de recunoaștere a victimelor.

În plus, acordul menționat a subliniat câteva aspecte specifice pentru a încerca să evite revenirea conflictului armat, care a acoperit diferite domenii:

1. Crearea unei autoguvernări pentru Irlanda de Nord: a fost instituită o autoguvernare pentru Irlanda de Nord, formată din reprezentanți ai partidelor politice din regiune.
2. Reforma politiei: A fost înființată o comisie independentă pentru a supraveghea reforma Poliției din Ulster (PSNI), cu scopul de a o face mai incluzivă și mai reprezentativă pentru comunitatea mai largă.
3. Eliminarea discriminării: A fost înființată o Comisie pentru egalitate pentru a aborda discriminarea în locurile de muncă, locuințe și alte domenii. În plus, a fost înființată o Comisie pentru drepturile omului pentru a proteja și promova drepturile omului în Irlanda de Nord.
4. Dezarmarea grupurilor paramilitare: S-a convenit ca grupurile paramilitare să-și predea armele și să înceteze activitățile lor violente. A fost înființată o Comisie Independentă de Dezarmare pentru a supraveghea procesul.
5. Segregarea școlară: S-a convenit să se abordeze segregarea în școlile din Irlanda de Nord și să se promoveze integrarea comunităților.
6. Eliberarea prizonierilor: S-a convenit eliberarea prizonierilor în legătură cu conflictul, atâta timp cât îndeplinesc anumite condiții și nu reprezintă o amenințare la adresa securității.
7. Relații Nord-Sud: S-a convenit consolidarea relațiilor dintre Irlanda de Nord și Republica Irlanda, inclusiv crearea unui Consiliu Ministerial Nord-Sud.
8. Relații est-vest: S-a convenit promovarea relațiilor dintre Irlanda de Nord și restul Regatului Unit, inclusiv crearea unui Consiliu Ministerial Est-Vest.

Acordul de Vinerea Mare a fost celebrat pe scară largă ca o realizare istorică, care a pus capăt a trei decenii de violență în Irlanda de Nord. Cu toate acestea, procesul de implementare a acordului nu a fost ușor și nu a fost lipsit de obstacole și provocări.

Una dintre cele mai mari provocări a fost faptul că unele grupuri paramilitare, în special IRA, nu au renunțat complet la violență imediat. Mai mult, a existat tensiuni și dispute între partidele politice în regimul autohton, ceea ce face dificilă implementarea unor măsuri importante, cum ar fi reforma poliției și reducerea segregării în școli.

În ciuda acestor provocări, acordul a rezistat testului timpului și a contribuit în mare măsură la îmbunătățirea situației din Irlanda de Nord. De la semnarea acordului, s-a înregistrat o scădere semnificativă a violenței și a criminalității legate de conflict și s-a înregistrat o creștere a investițiilor și a turismului în regiune.

Acordul de Vinerea Mare a avut, de asemenea, un impact mai larg asupra politicii și relațiilor internaționale. A servit drept model pentru alte conflictes din întreaga lume și a demonstrat că negocierea și compromisul sunt posibile, chiar și în situații foarte dificile.

O regiune în continuă schimbare

Irlanda de Nord a suferit mari schimbări în acest sfert de secol. În ultimii ani Populația catolică a crescut și ar depăși deja numărul protestanților.

La rândul său, Sinn Féin (Republicanismul și naționalismul irlandez, considerat partidul politic care canalizează revendicările IRA prin mijloace democratice) a cunoscut o mare creștere a sprijinului său, devenind prima forță la ultimele alegeri și a experimentat blocada unioniștilor în formarea unui executiv stabil.

Sondajele pentru următoarele alegeri indică o nouă victorie pentru naționaliști, al cărui bloc avansează dar este foarte apropiat de cel al unioniștilor.

Promisiunea lui Sinn Féin de a organizarea unui referendum pentru reunificare În următorii ani reprezintă o provocare în politica locală, deoarece ar putea încorda și mai mult relațiile dificile dintre ambele blocuri. Se estimează că odată cu creșterea numărului de catolici odată cu condițiile post-Brexit, în câțiva ani această poziție ar putea deveni majoritară și ar putea duce la o încercare de segregare a Regatului Unit.

Sondajele care au întrebat despre această problemă au arătat un sprijin tot mai mare pentru reunificare, în special în rândul tinerilor.

Irlanda de Nord va continua, fără îndoială, să fie una dintre cele mai agitate regiuni politice ale lumii în următoarele decenii.

Ți-a plăcut articolul? Sprijină-ne, devii patron.